Alexandru „Elek” Schwartz, fiul unor negustori evrei, s-a născut pe 23 octombrie 1908 la Recaş (judeţul Timiş), localitate ce în acea perioadă se alfa sub dominaţie Austro-Ungară. Puţini îl cunosc pe primul antrenor de origine romana ajuns in finala Cupei Campionilor Europeni.
Şi-a început cariera de fotbalist în Banat, unde a jucat pe postul de fundaş stanga la C.A. Timişoara şi Kadima Timișoara.
În 1932 in timpul unui turneu, rămâne în Franţa la modestul club Hyères F.C., cu care joacă in Ligue 1 pentru un sezon. Clubul retrogradează în liga a II-a, şi mai apoi în campionatul regional în 1934. Elek Schwartz părăseşte clubul şi este legitimat de A.S. Cannes, unde evoluează până-n 1936 când este transferat la mult mai titratul club de primă ligă R.C. Strasbourg. Aici joacă chiar şi o finală de Cupa Franţei în 1937 pe care o pierde cu 2-1 împotriva echipei F.C. Sochaux dar se alege cu o convocare la naţionala cocoşului galic, avand deja dubla cetatenie romano-franceza.
Elek Schwartz la R.C. Strasbourg (randul de jos, primul din stanga)
In 1938 schimbă din nou echipa dar rămâne tot în „hexagon” la formaţia pariziană Red Star Olympique (actuala Red Star F.C. 93), unde a fost antrenat de argentinianul Guillermo Stábile. Clubul evolua în Ligue 2, iar în sezonul 1938-39 cu Schwartz în lot, a provovat în prima ligă. După acest sezon românul a pus ghetele-n cui la vârsta de 31 de ani.
A debutat în antrenorat, imediat după retragere, la clubul E.D.S. Montluçonnais, unde a antrenat pentru un sezon (1939-40).
După 8 ani de pauză a ajuns antrenor la A.S. Cannes, în 1948. A antrenat echipa pentru o scurtă perioadă de timp, aproximativ o lună.
În 1950 la serviciile sale apeleaza cei de la A.S. Monaco, cu care termină pe locul 5 în Ligue 2 două sezoane la rând.
Ajunge pe banca clubului Le Havre A.C.F. cu care ocupă locul 14 în Ligue 1 la finalul sezonului 1952-53.
În 1953 părăseşte Franţa pentru a antrena în Germania, unde preia formaţia din nordul oraşului Duisburg, S.F. Hamborn 07. Aici antrenează pentru încă doua sezoane, promovând cu echipa din suburbiile oraşului până în divizia de vest a ţării.
Urmează perioada 1955-1957 când antreneaza echipa Rot-Weiss Essen, unde îl are in echipe pe celebrul Helmut Rahn, câştigător al primei Cupe Mondiale din palmaresul naţionalei Germaniei. Clubul era campioană naţională şi urma sa evoluaeze în prima ediţie a Cupei Campionilor Europeni. În Europa, formaţia germană a avut viaţă scurtă, fiind elimnată încă din prima rundă de scoţienii de la Hibernian F.C. (0 – 4 acasă şi 1 – 1 în deplasare ). În campionat Schwartz obţine un loc 4 în primul sezon şi locul 8 în cel de-al doilea.
După sezoanele bune din Germania, bănăţeanul preia naţionala de fotbal a Olandei între anii 1957-1964, cu care ratează calificarea la Campionatul Mondial din 1958 în urma locului 2 ocupat la sfârşitul grupei de calificare. Doar câştigătoarea grupei ajungea la turneul final, iar aceasta a fost Austria. Olanda nu se inscrie in preliminariile pentru Euro ’60 aşa că următoarea provocare o preprezintă calificarea la Cupa Mondiala, ediţia Chile ’62, dintr-o grupă cu Ungaria şi R.D.G. Schwartz ratează din nou calificarea, de data aceasta în dauna maghiarilor. Au urmat calificările pentru Euro ’64 din Spania, primele din istorie la care au participat olandezii. Elimină în primul tur preliminar Elveţia (3 – 1 acasă şi 1 – 1 în deplasare) iar apoi olandezii au cedat în faţa Luxemburgului (1 – 1 d. şi 1 – 2 a.). Alexandru Schwartz a bifat la conducerea echipei nationale a Olandei 49 de meciuri, insa rezultatele au variat extrem de mult de la înfrângerea 7-0 cu Germania în 1959, până la victoriile din 1963, 1-0 cu Franța și Brazilia. Olanda învingea, aşadar, o echipă din care nu lipseau monştrii sacri: Pele, Gilmar sau Zito, dubli campioni mondiali.
Între 1964-1965 a antrenat clubul portughez S.L. Benfica, cel avea-n echipă pe legendarul Eusébio. Cu Elek pe
Eusébio da Silva Ferreira
banca, Benfica a câștigat campionatul si cupa Portugaliei în acel sezon. I-a antrenat pe lusitani şi-n Cupa Campionilor, unde a avut un parcurs foarte bun, eliminând pe rând: Aris Bennevoie în preliminarii (5 – 1 d./5 – 1 a.), La Chaux-de-Fonds în optimi (1 – 1 d./5 – 0 a.), Real Madridul lui Puskas si Amancio în sferturi (5 – 1 a./1 – 2 d.) şi Győri E.T.O. în semifinale (0 – 1 d./0- 4 a.). A urmat finala contra italienilor de la Internazionale, jucată chiar la Milano pe Giuseppe Meazza. Schwartz a pierdut aceea finală in fata celebrului catenaccio al lui Helenio Herrera. Deşi, mulţi care au văzut acel meci, consideră că lusitanii au fost învingătorii morali ai partidei, Interul invingand cu 1 – 0, datorită golului înscris de Jair da Costa în minutul 42.
Din iulie 1965 până în iunie 1968, a antrenat pe Eintracht Frankfurt în campionatul Germaniei, unde a introdus sistemul 4-2-4. Cea mai bună clasare în Bundesliga cu Eintracht a fost locul 4. Ajunge cu echipa până în semifilalele Cupei Oraşelor Târguri (Cupa UEFA mai apoi si actuala Liga Europa) în sezonul 1966-67, unde este eliminat de Dinamo Zagreb, după o dublă manşă de coşmar. După ce Eintracht s-a impus acasă cu 3 -0, în retur, croaţii au întors scorul general în favoarea lor, cu un 4 – 0 zdrobitor.
Se întoarce în Olanda, unde timp de un sezon antrenează doua echipe: F.C. Dordrecht şi Sparta Rotterdam.
Revine în Portugalia în 1969 pentru a antrena la F.C. Porto. Se dovedeşte a fi un pas greşit în cariera sa, deoarece cu „dragonii” nu a mai repetat performanţa obţinută la rivala Benfica. Pe plan intern este eliminat din prima fază a Cupei Portugaliei şi termină campionatul pe locul 9, cel mai slab din istoria clubului. În Cupa Oraşelor Târguri, trece în prima rundă de echipa daneză Hvidovre I.F. (1 – 2 şi 0 – 2 ) şi este eliminat mai apoi de Newcastle United (0 – 0 şi 0 – 1).
În sezonul 1972-1973, Schwartz antreneaza clubul german T.S.V. 1860 München, dar nu a putut duce echipa inapoi în Bundesliga după trei ani de absență.
A avut mai mult noroc în sezonul 1976-1977, ultimul sau sezon ca antreor profesionist, când în timp ce antrena echipa R.C. Strasbourg, cu o formaţie de puşti (printre care şi un anume Raymond Domenech), Elek o propulsează din zona întunecată a subsolului diviziei a doua până pe prima scenă a fotbalului francez.
Mai tarziu a pregatit echipa de amatori F.C.S.R. Haguenau, în timpul sezonului 1978-79, la finalul căruia s-a retras din antrenorat, la vârsta de 71 de ani. A rămas stabilit la Haguenau, aici şi-a petrecut restul vieţii şi a decedat pe 2 octobrie 2000.
Fotbal si statistica 